CarutaCuFolk

pe strune de chitara

Cenaclul Flacara

Cenaclul „Flacăra” a fost înfiinţat, coordonat şi prezentat de poetul Adrian Păunescu din 17 septembrie 1973, totalizând 1615 de spectacole de muzică şi poezie în toată ţara. Cenaclul a constituit în anii ’70 apogeul reuniunilor folk, în paralel fiind mediatizat de emisiunile TV itinerante „Antena vă aparţine”.
Între 1979 şi 1985, manifestările aferente erau consemnate săptămânal în emisiunea „Radiocenaclul Flacara – valori ale muzicii tinere”, la Radio România.
În 1982, a fost produs un triplu album discografic „Cenaclul Flacăra în concert”, înregistrat la Sala Radio, iar un an mai târziu filmul de lung-metraj „Cenaclul Flacăra – Te salut, generaţie-n blugi!”, în regia lui Cornel Diaconu.
Regizorul Cornel Diaconu a filmat spectacolele Cenaclului Flacăra în perioada 1982 – 1983, iar în anul 1983 a regizat cu puţine din aceste filmări o peliculă de 65 de minu¬te, cu acelaşi titlu. Filmul a fost interzis timp de 25 de ani. Acum poate fi gasit pe youtube. De altfel, filmul „Cenaclul Flacăra – Te salut, generaţie-n blugi!” a fost difuzat de B1 TV in prima zi a acestui an. Nu numai ca a fost copiat de pe Youtube, dar a fost „retusat„ la mai putin de 60 de minute. Ca asa-i la noi, la romani.
De-a lungul timpului prin Cenaclu s-au perindat nume care erau sau aveau sa devina celebre: Anda Călugăreanu, Maria Gheorghiu, Marcela Saftiuc, Zoia Alecu, Dan Andrei Aldea, Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, Mircea Baniciu, Ştefan Hruşcă, Vasile Şeicaru, Victor Socaciu, Nicu Alifantis, Gheorghe Gheorghiu, Vali Sterian, Tudor Gheorghe, Ion Zubaşcu, Constantin Dragomir, George Stanca, Sorin Minghiat, Dan Chebac, Gil Ioniţă, Adrian Ivaniţchi, Mircea Bodolan, Ducu Bertzi, Emilian Onciu, Alexandru Zărnescu, Florian Pittiş, Dinu Olăraşu, grupurile folk Ecoul, Poesis, formaţiile rock Phoenix, Sfinx, Iris, Voltaj, Pro Musica şi încă multe altele.

Manifestarea a fost stopată în 16 iunie 1985, după un spectacol „cu cântec”, pe stadionul din Ploieşti.

6 milioane de spectatori a strîns Cenaclul de-a lungul celor 12 ani de existenţă anterevoluţionară: 1973-1985, scrie gsp.ro

După 12 ani de spectacole şi concerte, demarate în 1973, Cenaclul Flacăra a fost interzis în anul 1985. Ultima reprezentaţie, cea care a dus la închiderea Cenaclului de către autorităţile comuniste, s-a desfăşurat la Ploieşti, pe stadionul echipei Petrolul, în ceea ce se anunţa o frumoasă seară de vară, pe 15 iunie. Era spectacolul cu numărul 1.615 al Cenaclului condus de Adrian Păunescu, concerte care ajunseseră la acel moment la nivelul actualelor turnee ale artiştilor străini. Sălile de spectacol şi stadioanele din ţară erau neîncăpătoare şi se vorbea deja despre un fenomen, „Woodstock-ul românesc“.
Pe 15 iunie 1985, peste 10.000 de oameni, majoritatea adolescenţi şi tineri, s-au strâns pe stadionul din Ploieşti, aşteptând cu nerăbdare începerea Cenaclului. „Tinerii îl iubeau pe Adrian Păunescu pentru că muzica din spectacolele lui trezea în noi patriotismul. Cenaclul Flacăra oferea spectacol de calitate. Am nostalgia asta. Când se cânta melodia «Dor de Eminescu», urla stadionul“, povesteşte Ioan Popescu, unul dintre cei mai vechi jurnalişti prahoveni, acum în vârstă de 76 de ani. Venise la concert atât ca ziarist, cât şi pentru spectacol, împreună cu fiul său, Decebal, de 6 ani.
Episodul a fost muşamalizat de autorităţile comuniste, dar a reprezentat principalul motiv pentru care Cenaclul Flacăra a fost interzis după baia de sânge din 15 iunie 1985 de la Ploieşti. (Sursa: adevarul.ro)

Cenaclul Flacăra reprezintă cel mai mare fenomen care a apărut în România după al Doilea Război Mondial. Este un fenomen creat de Adrian Păunescu prin care s-au lansat artiști care rezistă și astăzi și care fac onoare scenei noastre în folk și în rock.
La Cenaclul Flacăra s-au spus și s-au scris poezii extraordinare. De asemenea, s-au lansat câteva mari idei care erau aproape tabu în 1973: problema libertății, problema dragostei de țară, dar spusă sub o formă plăcută și curată, problema dragostei de părinți.
la Cenaclul Flacăra nu veneau doar oameni de muzică cum ar fi Nicu Alifantis, Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, ci și mari poeți cum ar fi Nichita Stănescu, Ion Alexandru, Marin Sorescu. (interviu Andrei Paunescu – dc news.ro)

Florian Pittis explica succesul Cenaclului prin nevoia de exprimare si de libertate a tinerilor vremii.
„Era vorba de o nevoie reala a tinerilor din acea perioada de lirism, nevoie care nu mai era intalnita nici macar in programa scolara, pentru ca dexteritatile – muzica, desen, chiar limba romana, toate, fusesera reduse, si atunci, chiar cei care nu puteau sa se manifeste cantand, veneau aici in loc sa se duca la discoteca. Generatia de azi va percepe muzica aceasta asa cum percepem noi niste documente istorice, atat. In alta forma ar putea prelua genul acesta de manifestare, dar pentru o alta forma trebuie sa se nasca alti oameni si o alta forma de exprimare. Ca sa imite ce a fost atunci, in nici un caz, ar fi o greseala enorma. Omenirea se desparte de Cenaclul ei razand, parafrazandu-l pe Marx. La Cenaclu am legat prietenii. Nu era numai un cenaclu in care cantam, cat un loc in care ne intalneam si schimbam idei, si erau si idei revolutionare. Am avut sansa imensa ca la o varsta frageda sa vad aproape toata tara. Lucrul minunat era ca in Cenaclul Flacara puteam spune absolut orice. Nimeni nu ne-a spus, cel putin cat am fost eu acolo, ce sa spunem si ce sa nu spunem, niciodata, absolut niciodata.”

Maria Gheorghiu
„E bine ca lumea sa stie ce a insemnat cu adevarat Cenaclul Flacara pentru ca in ultima vreme s-a deformat foarte mult imaginea si ideea de Cenaclu Flacara. Acolo au existat intr-adevar valori si e bine ca sunt scoase din nou la iveala. Din pacate, traim intr-o societate de consum si platim tribut pentru treaba asta. La vremea respectiva, mi-am dorit foarte mult sa fac parte din acea miscare si vreau sa spun ca Cenaclul Flacara chiar a fost o scoala pentru mine. Daca tinerii care vor asculta acest album au disponibilitatea sa se aplece asupra materialului, cu siguranta vor descoperi fenomenul, vor simti poate acelasi fior pe care l-am simtit si noi. Atata vreme cat exista tineri dispusi sa fie frumosi la suflet, sa fie deschisi, vor exista iubitori ai acestui gen. Din pacate, multora a inceput sa le fie teama sa se deschida sufleteste, sa-si afiseze frumusetea launtrica pentru ca nu este «de bon ton». Dar inca mai exista oameni cu suflet frumos, care nu se tem sa-si deschida sufletul.”, spunea Maria Gheorghiu pentru Jurnalul.ro

„Cenaclul Flacara a fost un laborator care a produs tot timpul cantece foarte bune. Ele se confundau cu acea generatie, erau embleme ale sufletului acelei generatii, aveau ceva din drama zilelor pe care le traiam” –
Victor Socaciu

„Sunt atat de multe cantece frumoase lansate si cantate la Cenaclul Flacara si care, daca nu sunt puse pe un CD, pot disparea, pot fi uitate. Folkul este un gen muzical care a fost iubit si care este iubit in continuare” – Mircea Vintila

„Cenaclul era ca o fabrica de facut cantece. Au fost ani si de revolta si de spectacol viu si de aceea m-am dus. Toti umblam in jeansi de dimineata pana seara, dormeam in jeansi, pe scena ne aflam tot in jeansi” – Vasile Seicaru

«Toată lumea striga: “Libertate!”»
“Cenaclul Flacăra, ce vremuri frumoase! Poezia era la prim rang, muzica folk luase amploare, mergeam prin ţară, veneau mii de oameni, realizam nişte spectacole extraordinare. Cu un an înainte de incidentul de la Ploieşti, eu m-am retras. Am avut mici neînţelegeri cu Păunescu, pe care le-am rezolvat ulterior. Furtuna a fost un bun motiv pentru autorităţi să închidă acest fenomen periculos. Când Păunescu striga «Libertate!», toată lumea striga «Libertate!” şi toţi îl priveau ca pe un preşedinte”, şi-a amintit solistul Gheorghe Gheorghiu.

„Păunescu plângea pentru ţara lui, dar ştia să fie şi foarte ferm când avea anumite convingeri puternice, era un izvor nesecat de apă limpede, dar şi o lavă. 80% dintre părerile pe care le-am auzit după 90 despre Păunescu au fost negative şi nu ştiu de ce. – Florin Sasarman

15 iunie 1985. Tribunele stadionului “Petrolul” din Ploieşti erau, ca de obicei, la o astfel de manifestare, pline ochi de spectatori care aşteptau cu nerăbdare ca Adrian Păunescu, fondatorul Cenaclului Flacăra, să-şi facă apariţia pe scenă. Stătea şi câte 8 ore pe un scăunel, cu o veioză şi câteva cărţi pe masă. Era neobosit. Îi încuraja pe artişti, iar când simţea că publicul oboseşte, chema pe scenă solişti cu un repertoriu muzical mai antrenant. La un moment dat, nori negri, ameninţători, s-au abătut asupra Ploieştului. Brusc, curentul s-a oprit, iar oamenii, speriaţi de potopul venit din cer, s-au îmbulzit spre ieşire. S-a creat un haos general. Era beznă, iar mulţi s-au împiedicat, au căzut şi au fost călcaţi în picioare. Bilanţul a fost cutremurător: şase morţi şi sute de răniţi. Incidentul a fost trecut sub tăcere de comunişti, Cenaclul Flacăra a fost interzis, iar Adrian Păunescu a fost tras pe dreapta, scria ziarul Libertatea.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: