Victor Socaciu

Nascut la 14 ian 1953 la Brasov

`om de cuvant, corect, dedicat, familist convins, romantic si, cel mai important, roman cu constiinta romaneasca. Un artist mult admirat si mereu tanar, un revolutionar cu inima de trubadur… ` cum il descrie Bogdana Tihon Buliga in Formula As intrun interviu din anul 2009, din care am sa redau cateva fragmente.

 

`Am visat altceva pentru Romania, pentru copiii mei, pentru mine insumi, iar acum ma simt abandonat in aspiratiile mele. Cred ca ne pierdem identitatea, ceea ce este foarte grav. Daca unii nu tin la acest lucru, daca ei se cred fiinte europene, ba chiar fiinte planetare, extraterestre, pentru mine cel mai important este locul in care m-am nascut, limba in care am spus prima data „te iubesc” sau in care i-am multumit mamei. Lucrurile acestea aveau o rezonanta extraordinara in mine, iar acum ma simt anacronic. Sunt foarte trist din cauza asta, dar fiind un om orientat catre bine, catre lumina, nu imi pierd niciodata de tot speranta`.

 

„Imi aduc aminte ca atunci cand se serba o aniversare in familie si veneau rudele, prietenii, seara, la un moment dat, parintii mei incepeau sa cante. Amandoi aveau glasuri foarte frumoase, ba chiar cantau pe voci diferite. Cantau romante – desi le trecusera moda, parintii mei erau tineri, totusi cantau romante. Asa de tare ma impresionau, ca ma ascundeam sub masa, ma piteam acolo si plangeam. Imi era rusine sa ma arat cu lacrimi in ochi, dar plangeam pur si simplu, atat de mult ma atingeau melodia si versurile cantecelor, felul in care ei doi le cantau. Era cutremurator pentru sufletul meu. In fiecare an se intampla asta, deja intuiam momentul, insfacam pernuta de pe un scaun si eram sub masa, inca dinainte de a incepe romanta. Traiam momente ciudate, contradictorii: asteptam cu nerabdare sa inceapa cantecul, dar si sufeream foarte tare. Asadar, cred ca atunci au inceput cautarile mele artistice.

Daca la vremea aceea erau doar niste zbuciume instinctuale, mai tarziu, in liceu, deja cantam la chitara, am facut studii aprofundate de chitara clasica. Apoi mi-am injghebat o trupa, Zodiac, sub directa influenta a Beatles-ului, a celor de la Rolling Stones si Pink Floyd.  La „scoala” lor am crescut eu, o scoala care nu era una strict muzicala, ci una de atitudine, de idei si idealuri revolutionare. Odata crescut asa, este firesc ca am dus cu mine, de-a lungul intregii cariere, acest vis mare al meu de a schimba lumea. Nu mai este nevoie sa spun cat de riscant era pe vremea comunismului sa ai astfel de idei noi… Spuneam adevaruri mascate, ne imbogateam limba si spiritul prin metafore si poezie, lucrurile astea ne uneau enorm. In aceasta societate m-am dezvoltat eu, repet, un individ care voia sa schimbe lumea. Ne-am intalnit mai multi astfel de indivizi in „Cenaclul Flacara” (Pittis, Vintila, Doru Stanculescu, Alifantis, Mircea Florian, Tudor Gheorghe, Seicaru, Hrusca) … Cine stie, poate visam prea mult, prea departe. Dar ceva totusi s-a intamplat: chiar daca nu noi am schimbat Romania concret, ideile noastre au razbatut, iar prima melodie cantata la radio, in primele secunde de libertate de dupa ’89, a fost una de-a mea, care se numeste chiar asa: „Libertate”. Sunt mandru de asta. Am trait sa vedem si Romania libera, ceea ce multi n-au crezut si, din pacate, multi n-au apucat.„

 

„Din pacate, va impartasesc parerea. Lumea pierde secunda de secunda din acest har deosebit pe care ni l-a dat Dumnezeu: iubirea. Or, iubirea este esentiala, si nu doar iubirea pentru familie, ci si iubirea de oameni. Parca ne tot indepartam, devenim tot mai reci. Exista oameni care traiesc de ani si ani in acelasi bloc si nu se cunosc, nu isi vorbesc. Eu cred ca s-a ajuns la un fel de individualism egoist, oamenii au inceput sa se distanteze prin ceea ce au, ce poseda, iar asta le-a racit sufletele. In plus, cred ca si televizorul ne mananca prea mult timp, ne instraineaza de la continut in favoarea formei, nu mai avem ragaz sa vorbim, sa ne ascultam cu rabdare, sa fim noi cu noi. Ce fericiti erau bunicii nostri, care la sapte seara terminau treaba, luau masa, iar apoi se asterneau la vorba! Ne instrainam, o sa ajungem extrem de singuri pe Pamant. Insingurarea va fi adevaratul sfarsit al nostru.„

 

 

Adevarul – Silvana Chiujdea

Care este povestea cântecului „Nucul„?

Cântecul „Nucul” l-am scris la despărţirea de Vali Sterian. Când înregistram mi-a venit ideea de a-l chema pe Moţu’ pentru recitativul final. Acel mesaj pe care l-am scris, în glasul lui Pittiş a devenit un adevărat testament.

Imnul Rapidului l-am scris în 1980 cu gandul ca Rapid va reusi sa castige campionatul.

Despre Palmaresul RAPIDului

1967, 1999, 2003 – campionat

193519371938193919401941194219721975199820022006 și 2007 – Cupa Romaniei

4 ori Supercupa Romaniei – 99, 2002, 2003, 2007

Cupa Balcanică

1964196519651966

Finalistă în Cupa Europei Centrale

Ediția a XIV-a, 1940, nedisputată din cauza începerii Primului Război Mondial

Sfert-Finalistă Cupa UEFA

Cupa UEFA 2005-2006

 

 

Am crezut dintotdeauna ca arta precede politicul şi socialul. Cu alte cuvinte vorbele, proiectele politicienilor de oriunde ar fi ei au fost relevate demult de artişti, poeţi, gânditori. Aceşti din urmă oameni şlefuiesc viitorul lumii noastre. Asta cred şi nu mă voi putea dezice niciodată, înhămându-mă continuu la a „impinge ale vremii care”.